0

Ce e, de fapt, o criză de comunicare sau imagine?

Cu siguranță nu ce se întâmplă la noi.

Când eram mai mic și mai prost ziceam că orice derapaj sau întâmplare nefericită a unui brand e, automat, criză. Între timp am mai crescut, am lucrat la proiecte mari, naționale chiar, care au avut de-a face cu situații  de genul acesta, și mi-am schimbat radical optica.

Nu orice dezbatere e criză de comunicare

Nu orice acțiune de tip “arătat cu degetul” e criză de comunicare. Cel puțin nu atâtat timp cât nu părăsește bula piariștilor, a marketerilor, a publicitarilor sau oamenilor mai educați.

De ce spun asta? Pentru că atunci când spiritele se inflamează, se inflamează în bulă. Bula, de obicei, după calcule ochiometrice, reprezintă cam 0,1% din audiență. Altfel spus, nu reprezintă nimic altceva decât o dezbatere. Dar pentru că zgomotul e prea mare în bulă, zici că e prăpăd.

Transpus în știrile de la ora 17:00, dacă o butelie bubuie într-un loc, primele două lucruri la care se gândesc locatarii acelui bloc e că e război sau e cutremur. Ăilalți, din capătul orașului, n-au nici cea mai mică idee că s-a întâmplat ceva. Și după ce află, atâta timp cât nu-s afectați, vor da un “doamne ferește” printre dinți și vor merge mai departe. Pentru că dacă nu-i afectează în mod direct, oamenilor nu le pasă. Nici măcar de cauza exploziei.

Regula mortului pe kilometru. Am mai vorbit despre ea. Era folosită în presă, când presa se făcea, nu se copy-pasta. Zice că 3.000 de morți în Africa nu te afectează la fel de tare ca mortul de pe strada ta.

Când ai o criză de comunicare sau de imagine

O adevărată criză de imagine e atunci când în urma nefăcutei scad vânzările, când brandul e boicotat, când performanțele sunt afectate la modul general.

Mai țineți minte problema Danone de acum câțiva ani? Mulți ani, da. Dar aia a fost o reală criză de imagine. Și brandul a fost afectat ani de zile după declanșarea problemei. Cine nu-i familiarizat cu subiectul, să caute pe Google “danone probleme”.

De asta cred că, spre exemplu, ce s-a petrecut în subiectul premierii Oliviei Steer, nu e criză de imagine sau comunicare. E o întâmplare/ dezbatere care va deveni, eventual, studiu de caz pentru cei din industrie. Pentru că niciun brand nu va avea în mod real de suferit de pe urma acestei întâmplări. Clinicii nu-i va scădea numărul de pacienți, brandul de apă nu va vinde mai puțin la raft.

O criză de comunicare sau de imagine eficientă are loc când se implică și entități din afara bulei. Când ai un mix consistent de canale pe care se răspândește vestea, online și offline. Și când vestea ajunge la birtul din sat sau se dezbate în gări, atunci știi că e nasol.

Dar oamenilor nu le pasă așa usor de ce se petrece în jur. Oamenii nu înțeleg. Oamenii nu vor să înțeleagă și apoi să le pese, e un proces care presupune efort și ardere de energie.

Cunosc o singură persoană care refuză să folosească anumite branduri pentru că fie au mințit sau mint, fie au călcat strâmb și flagrant la un moment dat. Una. Atât.

Concluzie

Așadar, să ne temperăm, zic, când folosim cuvinte mari și, deopotrivă, când etichetăm situații. Nu-s nici pe departe ceea ce par. Valabil inclusiv când vorbim despre “politică”. La câte crize de comunicare a avut PSD doar în ultimi 2 ani, ar fi trebui să dispară de ceva vreme de pe fața pământului.

Dar realitatea e alta. Și e-n afara bulei.

Marian Hurducaș

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *