1

Twitter cenzurează sau își protejează userii de ei înșiși?

E una dintre întrebările pe care mi le-am pus imediat după ce am citit articolul ăsta din The Economist. Dar înainte de toate, să începem cu începutul.

Contextul

Un jurnalist american, răpit în 2012 de ISIS, a fost executat cu câteva zile în urmă ca răspuns la bombardamentele aeriene ale SUA asupra teritoriilor ISIS, grupare despre care e bine să știi măcar ABC-ul de mai jos.

Nu te aștepta să înțelegi pe deplin despre ce-i vorba, de ce se poartă un război în zona respectivă. E nevoie de multă documentare și de multă istorie înțeleasă printre rânduri.

Ideea e că, dacă până acum restul lumii libere stătea oarecum pe margine și comenta conflictul, acum lumea liberă are un  motiv în plus să și intervină, din simplul motiv că unul de-al ei, care a devenit victimă colaterală fără voie… a avut de suferit. Suferință care a devenit una comună. Care este compusă dintr-un mix de sentimente greu de stăpânit: șoc, dezgust, indignare, revoltă, ură și neputință. 

Revolta e cu atât mai mare cu cât victima este exponent al liberei exprimări, deci al democrației.

Jurnalistul american James Foley a fost executat într-un mod specific teroriștilor, care dacă nu ar fi de-o cruzime ieșită din comun, nu ar mai fi teroriști. Deci fac asta pentru a-și menține eticheta și mai ales pentru a se impune. Astfel, ultima lor victimă a fost decapitată. Dar nu oricum. Nu au folosit o sabie precum vedem în filme. Mi-a fost suficient să văd o poză cu el în genunchi și călăul lângă cu un cuțit cu lamă scurtă ca să înțeleg acțiunea și rezultatul. Scena, chiar și imaginată, e de-a dreptul grotească. Niciun film nu ar putea-o reproduce-o, îți garantez asta.

Vizionarea grotescului și efectele secundare

Se întâmpla acum câțiva ani, să tot fie vreo zece. Eram în liceu, în vacanța de vară, și lucram ca ospătar pe o terasă din oraș. Era ora amiezii când doi prieteni au venit la mine pe terasă cu un laptop și m-au chemat să-mi arate ce execuții fac teroriștii și cum le fac.

Am acceptat. Era liberă terasa la ora aia, aveam timp și mai ales, aveam o curiozitate greu de stăpânit. Nu aveam ocazia zilnic să văd așa ceva, așa că eram chiar nerăbdător să văd ce e pe cd-ul pe care-l avea laptopul lângă.

Era extrem de cald afară, dar țin minte că am transpirat doar după ce am văzut primul video. Nu era de la căldură, era de la șoc. Cred că e momentul în care palmele mi-au produs atâta transpirație încât le puteam stoarce de apă. Cu toate astea am văzut siderat tot cd-ul. Cred că am văzut toate modurile de execuție și tortură posibile. Cu tot cu sunetele aferente.

Pe scurt, a fost o experiență marcantă pentru mine, care nu-s chiar slab de înger. Îmi amintesc perfect momentul, îmi amintesc că în ziua aia nu am mai fost bun de nimic, îmi amintesc că zilele care au urmat nu m-am putut gândi la nimic altceva. Îmi amintesc exact amalgamul de sentimente pe care le-am avut și care au culminat, în final, cu resemnare.

Twitter și libera exprimare

Clipul cu execuția jurnalistului american a fost uploadat pe YouTube. N-a stat mult acolo, dar suficient cât să i se facă cel puțin o copie și nenumărate print screenuri. Materialele au fost diseminate apoi pe alte rețele de socializare, printre care și Twitter.

Twitter însă, ca niciodată, a luat decizia de la sine putere să suspende conturile celor care mai publică imaginile respective. Anunțul a fost făcut de către CEO Twitter:

Inevitabil, userii s-au simțit îngrădiți în exprimare și acum protestează. De reținut că platforma și-a protejat de n ori userii și dreptul lor la liberă exprimare și n-a interzis niciodată nimic ce nu contravine regulilor simple de bun simț. Twitter stă la baza revoluției din Moldova din 2009 precum și la baza protestelor din Primăvara Arabă. Twitter e sinonim cu libera exprimare și a devenit un instrument demoractic. Twitter, care facilitează comunicarea în timp real, a fost cel cenzurat de-a lungul istorie sale. Așa că de ce ar bloca imaginile cu execuția? În definitiv, după cum spune și autorul articolului din The Economist, nimeni nu e forțat să vadă secvențele, se uită fiecare cu bună știință.

Ei bine, tocmai aici cred că-i problema. Userii se uită din curiozitate și o oarecare doză de discernământ.

O fac de curiozitate, însă e bine să nu uităm că aceeași curiozitate a omorât proverbiala pisică. Apoi, odată cu o curiozitate satisfăcută vine mixul de sentimente despre care vorbeam mai sus. Un șoc emoțional nu-i ușor de gestionat. Unii sunt mai fragili ca alții și Twitter s-ar putea să se fi gândit la scenariile astea. Sunt convins că decizia nu e una politică, ci una care are menirea de a-i proteja pe useri de ei însiși și de curiozitatea lor.

În numele liberei exprimări eu nu mi-aș trimite clienții la psiholog și nici nu aș vrea să contribui la o situație de revoltă care poate duce la anarhie, pentru că în momentul în care vezi o astfel de scenă îți garantez că dacă ai avea un buton care ar acționa o rachetă nucleară, l-ai apăsa până când ai fi sigur că ai stârpi toți teroriștii.

Și atunci vine întrebare din titlu. Twitter cenzurează sau își protejează userii de ei înșiși? Eu cred că varianta a doua e una plauzibilă. În plus, cred că dacă ar lăsa oamenii să distribuie imaginile respective, nu ar face altceva decât să devină o unealtă a ISIS, un canal media prin care se răspândește teroarea.

Marian Hurducaș

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *